Iată o incursiune detaliată în istoria uneia dintre cele mai emblematice motociclete din perioada celui de-al Doilea Război Mondial: Royal Enfield WD/RE, cunoscută afectuos sub numele de „Flying Flea” (Puricele Zburător). Povestea Royal Enfield începe în Redditch, Anglia, unde compania s-a făcut remarcată inițial prin producția de piese pentru arme (de unde și sloganul „Made Like a Gun”). Însă, modelul Flying Flea nu a fost o invenție britanică pură, ci rezultatul unui spionaj industrial și al necesității de război. La sfârșitul anilor ’30, Royal Enfield a „copiat” designul modelului german DKW RT125, după ce relațiile comerciale cu Germania s-au deteriorat. Britanicii aveau nevoie de o motocicletă ultra-ușoară, capabilă să fie parașutată împreună cu trupele aeropurtate pentru a asigura comunicațiile pe câmpul de luptă.
Producția și Rolul în Război
Se estimează că aproximativ 8.000 – 9.000 de unități au fost produse special pentru Departamentul de Război (WD – War Department) între 1939 și 1945.
Ce a însemnat pentru motociclism:
- Mobilitate extremă: Era singurul vehicul motorizat care putea fi lansat dintr-un avion într-o cușcă de protecție sau transportat în planoare (Horsa).
- Democratizarea transportului: După război, surplusul militar a oferit civililor o metodă de transport ieftină, punând bazele navetei pe două roți în Anglia postbelică.
Curiozități Mecanice și Descriere Tehnică
Flying Flea era un triumf al simplității. Cadrul era de tip leagăn din oțel, dar elementul cu adevărat bizar pentru standardele moderne era suspensia față.
- Furca cu benzi de cauciuc: În loc de arcuri sau telescoape, folosea trei benzi elastice groase din cauciuc pentru a absorbi șocurile. Era o soluție ușoară, ieftină și imună la praful de pe front.
- Comenzi manuale: Schimbătorul de viteze era acționat manual, printr-o manetă situată pe partea dreaptă a rezervorului, nu la picior.
Tabelul Caracteristicilor Tehnice
| Caracteristică | Detalii |
| Motor | Monocilindric, 2 timpi, răcit cu aer |
| Capacitate Cilindrică | 126 cm³ |
| Putere | 3.5 CP la 4.500 rpm |
| Transmisie | 3 trepte, schimbător manual |
| Viteză Maximă | ~65 – 70 km/h |
| Greutate (Gol) | 59 kg |
| Capacitate Rezervor | 7 litri |
| Consum | ~1.8 l / 100 km |
Probleme Tehnice:
Deși robustă, „Puricele” nu era lipsit de defecte:
- Fiabilitatea cauciucului: Benzile elastice de la suspensie se coceau la soare sau crăpau la ger, lăsând motocicleta fără amortizare.
- Supraîncălzirea: Fiind un motor în 2 timpi forțat în regim militar, pistonul se putea gripa dacă amestecul de ulei/benzină nu era precis.
- Frânele: Tamburii de mici dimensiuni erau aproape ineficienți când motocicleta era încărcată cu echipament militar complet.
Prețul: Atunci și Acum
În 1946, un model civil (RE125) costa aproximativ £60.
- Calcul Inflație: Raportat la valoarea lirei de astăzi și convertit, acei £60 din 1946 echivalează cu aproximativ 2.800 € în 2024-2026.
- Piața de Colecție: Astăzi, un Flying Flea original în stare de funcționare se vinde la licitații pentru sume cuprinse între 8.000 € și 15.000 €, în funcție de istoricul militar atestat.
Royal Enfield Astăzi
Spre deosebire de alte mărci britanice care au dispărut, Royal Enfield a avut un destin fascinant. În 1955, compania a format o alianță cu Madras Motors din India pentru a asambla modelul Bullet.
În timp ce fabrica mamă din Redditch, Anglia, s-a închis definitiv în 1970, divizia indiană a supraviețuit și a prosperat. Astăzi, Royal Enfield este una dintre cele mai profitabile companii de motociclete din lume (sub umbrela Eicher Motors), păstrând vie moștenirea britanică.
Notă: Recent, brandul a lansat o sub-marcă electrică numită chiar Flying Flea, încercând să recaptureze spiritul de agilitate urbană al modelului original într-o eră modernă.
0 Comentarii